Gogoașa de celuloid

Marlene Dietrich în Shanghai Express, r. Josef von Sternberg, 1932

Costineştiul de ieri...

A fost cald.Au fost valuri. Steaguri albe şi steaguri albastre. A fost cea de-a 11-a ediţie a Galei filmului pentru tineret. Cel mai important, cred, concurs naţional al filmului românesc (deşi neîndoios, şi Gala filmelor pentru copii de la Piatra neamţ îşi are importanţa ei necontestată în "ţintarul" competiţiilor cinematografice--nici acesta nu-şi mai duce veacul în zilele noastre, dar măcar avem Filmul de Piatra, la fel de respectabil ca şi cel din trecut--) (...)Au fost cam 50 de km de peliculă, peste 50 de filme, a fost o sărbătoare (în haine de lucru) a filmului românesc, au fost mii şi mii de spectatori în fiecare seară de proiecţie, au fost sute şi sute de participanţi la fiecare dimineaţă de discuţii cu realizatorii filmelor respective. Toate acestea s-au petrecut la sfârşit de iuşie şi început de august. (...) A fost o vară plină a filmului românesc la Costineşti. Ne-ar putea contrazice doar vara viitoare...şi întra-adevăr a mai fost doar una.*

Filmele de astăzi...

Şi-au găsit locul în alte festivaluri, care pe an ce trece îşi pierd din savoare, iar discuţiile de care vorbeam mai înainte se transformă în vorbe răutăcioase la adresa competitorilor (observăm cât de anemic se aplaudă când sunt anunţate premiile). Costineştiul a rămas gol...dar plin de oameni care se refugiază în cea de-a opta "artă" sex & money live performance, unde totul este etalat, detaşat, degajat, dezbrăcat, de c***t.

*extras din Almanahul Cinema 1989, Călin Căliman

Nu există să mor liniştit sau să mor cu demnitate poţi doar sa trăieşti în modul acesta. Moartea ideală e: împăcat şi conştient.

Negocieri cu părinţii (în cazul meu). Rămas bun, I pup zou, mama! Plecare cu trenu' din R. până în B. pe gratis (casa de bilete închisă). Controlorul a aruncat o ocheadă, s-a convins ca suntem fete serioase şi a plecat mai departe. Până dimineaţă am făcut scurt-circuit la vorbitoare cu dicuţii mai mult sau ami puţin metafizice, că deh se impune şi nu te poţi abţine ca la ora de filosofie.

Acolo (în mult controversata, blamata sau elogiata Vamă) era linişte. Cocalarii plecaseră (parţial), soarele era mai indulgent, cazarea mai ieftină. Să ne mutăm pe fast forward.

Sar peste detaliile de dincolo şi menţionez:

• Primii simpatici au fost vecinii noştri localnici de peste drum care ne-au întâmpinat pe ritm de manele. După o zi întreagă de fraţii mei s-au potolit.
• Prima experienţă a Ionei cu creveţi şi caracatiţa care a făcut cranţ şi a fost expulzată tacticos într-un şerveţel.
• Am descoperit-o pe Mathilde, înveşmântată cu rochii de pânză, in şi mătase.
• Lipoveanca roşcată cu păr lung, mâini subţiri şi degete firave, faţa pigmentată cu ochi verzi şi buze mici arcuite ne-a dat o lecţie de siguranţă şi încredere în sine printr-un singur lucru. În timp ce noi am stat o oră jumătate să ne decidem asupra unor accesorii din sârmă argintată făcute pe loc de un artist ambulant (pt care tot respectul), ea a apărut, a pus inelul pe deget, a plătit şi a plecat. Eu rar am mai întâlnit asemenea manifestări de decizie fulger.
• Artistul ambulant de lângă avea expus un cercel verde tricotat pe care eu îl tot lăudam. Dacă-ţi place aşa de mult ţi-l dau gratis, zice el sincer. Vaaaai, dar nu pot, eu morlaistă. Atunci 10 lei. Eu nu am înţeles din prima dar cercelul nu avea pereche şi deci nu era o problemă oferta gratuităţii. În final nu m-am ales cu nimic.
• La Stuf (acea mult bârfită discotecă de pe plajă) atmosfera a fost ok până pe la 2 :00, moment în care a apărut o turmă de wannabes şi să ne simţim bine people, etc. Pe ritmurile lui MC Hammer eu îmi zbenguiam picioarele făcand scheme. Din spate apare un neamţo-nenică beat turtă care-mi trânteşte în urechi un YOU'RE FROM THE MOOOVIIIEE. Neavând abilitatea fizică de a ridica dintr-o sprânceană am ridicat nedumerită din amundouă cu mesajul: YOU'RE STUPIIIID.

CONCLUZIE! E frumos acolo, e diferit fiindcă întâlneşti oameni diferiţi, simpatici de calitate (cu mici excepţii) spontan, inedit, discuţii, muzică bună, diversitate. Dacă eşti rasta ai reggae, dacă eţi nostalgic ai folk, eşti energic ai rock sau rapp, eşti mai comercial ai Stuf, eşti mâncău ai La Canapele, eşti familist ai...un lapsus, că am uitat cum se numeşte. Se face peşte pe grătar şi se citeşte pe uşa suspendată pe marginea dealului un hilar NU FORŢAŢI UŞA. Iar eu nu mai forţez nota cu topicuri kilometrice.

P.S. Acest articol va deveni off-topic întrucât blogul meu se va îndrepta către zona cinema-ului. Am avut nevoie de timp pt strângere de material.