Exista câteva filme remarcabile despre puterea de a iubi viaţa. Nu de a o accepta, suporta, îmbunătăţi, sau orice altceva dorim noi să facem pentru a ne crea iluzia că suntem fericiţi. Există unii oameni care nu fac ăste lucruri. Ei iubesc pur şi simplu viaţa. Asta ar fi singura explicaţie pentru care, în condiţi de maxim stres, în probleme aparent şi aproape real fără soluţii, în camere blindate fără ieşire sau în fântâni fără scară pe care să poţi urca înapoi, în situaţii în care sinuciderea ar fi la prima vedere (şi la a doua, a treia…) singura scăpare, unii oameni nu numai că rezistă, dar ei găsesc forţa necesară de a ieşi din prăpastie la lumină.
Cini-s eu
Îmi place filmul. Nu am pretenții de critic, formator de opinie sau specialist cu diplomă în buzunar. Cui îi mai place filmul și vrea să citească texte scrise cu pasiune despre ce mi se pare mie interesnat e bine venit să citească. Virtual e mai simpatic. În jurnalurile mele cinefilice nu pot să atașez linkuri și imagini așa că ăsta e motivul pentru care am acest blog.
Postări populare
Acul în carul cu fân
Pe cine „stălcuiesc” frecvent
Un produs Blogger.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu