Să luăm aminte la următoarele rânduri.
Costineştiul de ieri...
A fost cald.Au fost valuri. Steaguri albe şi steaguri albastre. A fost cea de-a 11-a ediţie a Galei filmului pentru tineret. Cel mai important, cred, concurs naţional al filmului românesc (deşi neîndoios, şi Gala filmelor pentru copii de la Piatra neamţ îşi are importanţa ei necontestată în "ţintarul" competiţiilor cinematografice--nici acesta nu-şi mai duce veacul în zilele noastre, dar măcar avem Filmul de Piatra, la fel de respectabil ca şi cel din trecut--) (...)Au fost cam 50 de km de peliculă, peste 50 de filme, a fost o sărbătoare (în haine de lucru) a filmului românesc, au fost mii şi mii de spectatori în fiecare seară de proiecţie, au fost sute şi sute de participanţi la fiecare dimineaţă de discuţii cu realizatorii filmelor respective. Toate acestea s-au petrecut la sfârşit de iuşie şi început de august. (...) A fost o vară plină a filmului românesc la Costineşti. Ne-ar putea contrazice doar vara viitoare...şi întra-adevăr a mai fost doar una.*
Filmele de astăzi...
Şi-au găsit locul în alte festivaluri, care pe an ce trece îşi pierd din savoare, iar discuţiile de care vorbeam mai înainte se transformă în vorbe răutăcioase la adresa competitorilor (observăm cât de anemic se aplaudă când sunt anunţate premiile). Costineştiul a rămas gol...dar plin de oameni care se refugiază în cea de-a opta "artă" sex & money live performance, unde totul este etalat, detaşat, degajat, dezbrăcat, de c***t.
*extras din Almanahul Cinema 1989, Călin Căliman
