Gogoașa de celuloid

A fost odată ca NICIODATĂ o planetă pe nume Pământ. Ca de obicei there's the good guy (Michelin), the bad guy(McDonald's), the cool guy (7UP), the romanian type guy (Pringles), the stupid guy (gălbejitul de la M&M), the clever guy (roşcovanul de la M&M), the clean guy(Mr.Muscle), the invisible guy (BIC), the hot chick (Esso), the D-l Goe boy (Haribo), the little -annoying- boy (Big Boy). Toţi ăştia mănâncă Apple, beau Coke si fumează Marlboro. Într-un final, cu toate ingredientele necesare pentru întocmirea unui action film în toata regula, un cutremur face sa intre la apa the virtual world (Windows), the virtual land (Disney), the virtual pleasure (Durex) si toate vitual-urile care mai erau pe acolo şi cu care suntem atat de familiarizati. End of the story.

Mulţumesc Alexandrei pentru astă recomandare (şi nu numai).

Nicu Stan în Almanah CINEMA 1989

Soudaine la vide (r. Gaspar Noe, 2009)

I-am găsit filmului acesta un singur defect (poate voit): nu a reuşit să ma sensibilizeze în vreun fel (şi aici nu vorbesc de sensibilizarea vederii mele, care a fost dimpotrivă, agresată şi agasată şi afectată de tot acel arsenal de beculeţe, lumini şi culori - lucru fascinant de altfel, o experienţă vizuală unică), nu a reuşit să ma facă să empatizez cu vreun personaj: nici drama somnambulului continuu Oscar, nici cea a sorăsii, Linda, debusolata şi descentrata, lost in transaltion, care se aruncă în mrejele "întunecatului" Tokyo ca o...înecată. NU, nu am reuşit să rezonez cu dramele lor.

Cât despre violenţa sau pseudopornografia de care este Gaspar Noe acuzat am să susţin această estetică a grotescului blamată de toţi frustraţii citând câteva replici de-ale lui monsieur Tarntino într-un interviu apărut în TheTelegraph: I feel like a conductor and the audience's feelings are my instruments. I will be like, 'Laugh, laugh, now be horrified'. When someone does that to me I've had a good time at the movies.If a guy gets shot in the stomach and he's bleeding like a stuck pig then that's what I want to see — not a man with a stomach ache and a little red dot on his belly. That's why Thomas Edison created the motion picture camera — because violence is so good. It affects audiences in a big way. You know you're watching a movie. La argumentul: "de asta există atâta vilolenţă. ce se vede la televizor aia se întâmplă." se poate contrargumenta, însă în lipsa unui public avizat (căruia cei doi regizori mai sus menţionaţi se adresează, iar aici mă refer la iubitorii de cinema), unei culturi adecvate cu minime cunoştinţe de estetică sau cultura cinematografică, aceste contrargumente de genul celor date de T. sunt de prisos.

Marlene Dietrich în Shanghai Express, r. Josef von Sternberg, 1932

Costineştiul de ieri...

A fost cald.Au fost valuri. Steaguri albe şi steaguri albastre. A fost cea de-a 11-a ediţie a Galei filmului pentru tineret. Cel mai important, cred, concurs naţional al filmului românesc (deşi neîndoios, şi Gala filmelor pentru copii de la Piatra neamţ îşi are importanţa ei necontestată în "ţintarul" competiţiilor cinematografice--nici acesta nu-şi mai duce veacul în zilele noastre, dar măcar avem Filmul de Piatra, la fel de respectabil ca şi cel din trecut--) (...)Au fost cam 50 de km de peliculă, peste 50 de filme, a fost o sărbătoare (în haine de lucru) a filmului românesc, au fost mii şi mii de spectatori în fiecare seară de proiecţie, au fost sute şi sute de participanţi la fiecare dimineaţă de discuţii cu realizatorii filmelor respective. Toate acestea s-au petrecut la sfârşit de iuşie şi început de august. (...) A fost o vară plină a filmului românesc la Costineşti. Ne-ar putea contrazice doar vara viitoare...şi întra-adevăr a mai fost doar una.*

Filmele de astăzi...

Şi-au găsit locul în alte festivaluri, care pe an ce trece îşi pierd din savoare, iar discuţiile de care vorbeam mai înainte se transformă în vorbe răutăcioase la adresa competitorilor (observăm cât de anemic se aplaudă când sunt anunţate premiile). Costineştiul a rămas gol...dar plin de oameni care se refugiază în cea de-a opta "artă" sex & money live performance, unde totul este etalat, detaşat, degajat, dezbrăcat, de c***t.

*extras din Almanahul Cinema 1989, Călin Căliman

Nu există să mor liniştit sau să mor cu demnitate poţi doar sa trăieşti în modul acesta. Moartea ideală e: împăcat şi conştient.

Negocieri cu părinţii (în cazul meu). Rămas bun, I pup zou, mama! Plecare cu trenu' din R. până în B. pe gratis (casa de bilete închisă). Controlorul a aruncat o ocheadă, s-a convins ca suntem fete serioase şi a plecat mai departe. Până dimineaţă am făcut scurt-circuit la vorbitoare cu dicuţii mai mult sau ami puţin metafizice, că deh se impune şi nu te poţi abţine ca la ora de filosofie.

Acolo (în mult controversata, blamata sau elogiata Vamă) era linişte. Cocalarii plecaseră (parţial), soarele era mai indulgent, cazarea mai ieftină. Să ne mutăm pe fast forward.

Sar peste detaliile de dincolo şi menţionez:

• Primii simpatici au fost vecinii noştri localnici de peste drum care ne-au întâmpinat pe ritm de manele. După o zi întreagă de fraţii mei s-au potolit.
• Prima experienţă a Ionei cu creveţi şi caracatiţa care a făcut cranţ şi a fost expulzată tacticos într-un şerveţel.
• Am descoperit-o pe Mathilde, înveşmântată cu rochii de pânză, in şi mătase.
• Lipoveanca roşcată cu păr lung, mâini subţiri şi degete firave, faţa pigmentată cu ochi verzi şi buze mici arcuite ne-a dat o lecţie de siguranţă şi încredere în sine printr-un singur lucru. În timp ce noi am stat o oră jumătate să ne decidem asupra unor accesorii din sârmă argintată făcute pe loc de un artist ambulant (pt care tot respectul), ea a apărut, a pus inelul pe deget, a plătit şi a plecat. Eu rar am mai întâlnit asemenea manifestări de decizie fulger.
• Artistul ambulant de lângă avea expus un cercel verde tricotat pe care eu îl tot lăudam. Dacă-ţi place aşa de mult ţi-l dau gratis, zice el sincer. Vaaaai, dar nu pot, eu morlaistă. Atunci 10 lei. Eu nu am înţeles din prima dar cercelul nu avea pereche şi deci nu era o problemă oferta gratuităţii. În final nu m-am ales cu nimic.
• La Stuf (acea mult bârfită discotecă de pe plajă) atmosfera a fost ok până pe la 2 :00, moment în care a apărut o turmă de wannabes şi să ne simţim bine people, etc. Pe ritmurile lui MC Hammer eu îmi zbenguiam picioarele făcand scheme. Din spate apare un neamţo-nenică beat turtă care-mi trânteşte în urechi un YOU'RE FROM THE MOOOVIIIEE. Neavând abilitatea fizică de a ridica dintr-o sprânceană am ridicat nedumerită din amundouă cu mesajul: YOU'RE STUPIIIID.

CONCLUZIE! E frumos acolo, e diferit fiindcă întâlneşti oameni diferiţi, simpatici de calitate (cu mici excepţii) spontan, inedit, discuţii, muzică bună, diversitate. Dacă eşti rasta ai reggae, dacă eţi nostalgic ai folk, eşti energic ai rock sau rapp, eşti mai comercial ai Stuf, eşti mâncău ai La Canapele, eşti familist ai...un lapsus, că am uitat cum se numeşte. Se face peşte pe grătar şi se citeşte pe uşa suspendată pe marginea dealului un hilar NU FORŢAŢI UŞA. Iar eu nu mai forţez nota cu topicuri kilometrice.

P.S. Acest articol va deveni off-topic întrucât blogul meu se va îndrepta către zona cinema-ului. Am avut nevoie de timp pt strângere de material.

Dacă aruncăm o ocheadă la animțiile din secolul trecut ale lui Lotte Reiniger am putea rămăne surprinși de asemănarea dintre grafica lui si cea a lui Hibbon. Ăsta e un lucru bun. Să nu uităm niciodată că oricât ar avansa tehnologia sursele de inspirație tot de la vechii maeștrii vin.