Gogoașa de celuloid

Într-o hală veche, părăsită leneveau neşte tone de calorifere. După mult timp, în care pretena lor rugina le-a oferit amabilă compania, hop-ţop apar neşte interesanţi de la o fabrică din apropiere. Aterizează cu zgomot şi tămbălău cu neşte maşinuţe de teren, neşte scripeţi şi câţiva "pricepuţi" musculoşi să ridice sculamnetele. Stau o oră, stau două, trei...calorifelele nu se dau mişcate din loc aşa că românaşul delăsător lasă baltă pe a doua zi când aveau să vină cu macaraua.

A doua zi dimineaţa, mai bine echipaţi, ia calorifelele de unde nu-s.
(în urma cu câteva ore):
Apare în vizor o căruţă cu doi cai putere ce transporta câţiva haules-baules. Aceştia au şutit calorifelele şi-au dispărut. Cum? Nici în ziua de azi nu s-a aflat.

Concluzia: S-o fi născut românu' poet da' tot ţiganu e mai inventiv.

Snapshots from Black Swan (dir.Darren Aronofsky, with:Natalie Portman, Vincent Cassel)

Ţara minunilor! Dar nu pentru că se întâmplă minuni ci pentru că te minunezi.

Ajung în gară. Frig!Tremură nădragii. Destinaţia: Roznov (în interes de "afaceri"; mai precis să-mi refac boletinul). Distanţa P.Neamţ-Roznov: 15 Km. În staţie un microbuz P.Neamţ-ROZNOV-Tazlău, un autobuz P.Neamţ-ROZNOV-Cândeşti şi un alt autobuz P.Neamţ-ROZNOV-P.Şoimului.
Mă îndrept congelată spre primul microbuz: La cât plecaţi? Acum! Urc: La Roznov. Neah!Nu se poate (şi face semn cu mâna spre portieră scârbit, enervat, plictisit) Ies. Ma îndrept spre celălat autobuz. Aştept să intre toată lumea. După un lung şir de elevi sastisiţi intru: Roznov. Aaaa!Nu!Nu! (ca şi cum l-aş fi agasat) Duceţi-vă la celălalt autobuz. Extraordinar!(freez-ată, nervoasă, uimită). Urc: Roznov. 4 lei. Îi dau 10. Uit să iau restul. Mi-l aduce şoferul. Pornim.

Analiză: M-am simţit ca un personaj caragialist ridicol plimbat de la un ghişeu la altul.
Care era de fapt problema? Distanţa până la Roznov e mai scurtă iar ei nu doreau să se ocupe UN loc cu o vită care nu merge la un abator mai îndepărtat. Eu am înţeles însă condamnabilă e atitudinea nu neapărat problema în sine deşi pe autobuz scrie clar şi maaare ROZNOV.

Ţara în/pe care:

• ne c***m cu toţii
• o înjurăm cu toţii
• o renegăm cu toţii
• o vindem cu toţii
• o murdărim cu toţii

Ce vină are ea?
Unde stă recunoştinţa pentru maritrii sacrificaţi la reeducare?

Călcăm pe cadavre râzând. Încep să am coşmaruri.

Closer(dir.Mike Nichols, with Natalie Portman, Hugh Jackman, Jude Law, Julia Roberts)

A fi pamfletar e un lucru simplu. A fi însă şi carismatic e mai dificil. Ironia este foarte accesibilă. Însă umorul adevărat şi comedia deşteaptaă (nu găsesc un alt termen mai potrivit) sunt greu de atins, greu de conceput dar sănătoase.
Nesimţirea asta de a transforma comedia într-un show de prost gust scuzându-te că "acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare" este un act josnic. Identificăm umorul cu glume sexuale şi cu amricăn paiuri scârboase.
E bine să ai o atitudine ironică faţă de lucrurile care te ânconjoară. Aşa e mai simplu să ţii capul sus. Însă de aici până la a scuipa pe sentimente şi chiar pe anumită poziţie socială, care îţi impune respect e o cale lungă. Asumându-mi exprimarea buruienoasă voi scuipa şi eu pe porcăriile americane si pamfletele nesimţite româneşti.
CÎH!

Recomandare cinematografică: SCOOP (dir.Woody Allen, cu Scarlett Johansson şi Hugh Jackman)

Folosesc acest blog pe post de jurnal cinefilic și reminder al minții mele cu deficiență neuronală, care se agravează pe măsură ce îmbătrânesc. Motivația principală din spatele scrierilor mele este că îmi doresc ca impresiile astea de moment să nu se piardă undeva prin subconștient. 

Intr-o zi asa frumoasa cum a fost astazi am ajuns prin oras pe la ora 18:00, dupa ce am mers in jur de o ora cu autobuzul "modern". Ce-i drept e mai comod si mai putin...lipicios decat celelalte si a fost si liniste. Aveam cu mine o punga cu oua, pe care cu toata atentia mea nu am reusit sa o pastrez intacta. Asadar, ma suna Ana foarte entuziasmata: Unde esti? In oras. A!Atunci vin la tine, iesim in strand. Strandul insemnand de fapt barajul. Asadar ne apropiem de momentul culminant al acestei postari. Trecem trecrea de pietoni, dam coltul si grabita si tafnoasa (asta nu am observat decat dupa) trece o don'soara cam...de profesionala la auto ce-i drept, cu un par intens dat cu taciune, un machiaj...nu prea strident(spre surprinderea noastra), si o combinatie de roz cu alb in vestimnetatia ei "banal de simpla"(Sandowitch's quote) dar care se vrea a fi de senzatie si cand trece pe langa noi umarul Anei intra in contact cu umarul acestei...domnnisoare iar in cele din urma, acesta foarte nervoasa se intoarce enerva(n)ta la Ana si ii spune pe un ton picant "FAI P***A MATII" la care Ana care se pregatea se isi ceara scuze ii spune foarte calm si linistit, de parca ar fi intrebat-o "Ce faci?", "BINE".=))

P.S. Fiti buni si calmi ca Ana.